RECENZIE | Cartea care creeaza dependenta


posted by Laurentzyu on ,

1 comment



Titlu: Jocurile Foamei
Autor: Suzanne Collins
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Editura: Nemira
Pagini: 312
Seria: Jocurile Foamei  # 1
ISBN: 978-606-579-288-3



Ai putea supraviețui în sălbăticie, de unul singur, când toți cei din jur fac tot ce pot ca să nu mai apuci dimineața următoare?


Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați într-o luptă pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și... viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?

Când am atins pentru prima oara minunata copertă, am simțit că vreau să o citesc neapărat. Nu cunosc motivul, dar știu că nu am făcut-o în acel moment. A mai durat ceva timp. Am crezut că nu poate prea multe, am ignorat-o de fiecare dată când devoram biblioteca dintr-o privire. Alegeam orice, numai Jocurile Foamei nu. 

Apoi au început să apară motivele, unul câte unul. Posterele filmului, părerile de bine care curgeau șiroaie, prietenii care mă îndemnau, pardon, obligau, să o citesc. Toate niște motive aproape neînsemnate pe care le-am depus într-un colț al minții ca pe niște sedimente la care nu mă așteptam să încolțească prea curând. Dar filmul se apropia și scaunul de cinema îmi era rezervat, așa că nu mă puteam duce la film cu cartea necitită. Nu de alta, dar dacă aș fi vrut vreodată să o citesc, probabil că aș fi aruncat-o deoparte, farmecul ei oricât de mic fiindu-i stricat de niște imagini. Așa că, cu o săptămână înainte de film, m-am apucat de citit. 

Spre surpinderea mea, procesul ăsta de dat filă cu filă mult a însemnat în acea perioadă 2 zile. După ce l-am terminat, afirmația lui Stephen King mi s-a părut confuză. Într-adevăr, a fost ca un drog, o supradoză de heroină ce a declanșat în mine toți hormonii, făcându-i să țipe după încă o porție. Nu înțeleg de ce l-a asemănat însă cu un joc video! Jocurile video țin mult, ochii mei se încordează în fața ecranului timp de câteva săptămâni pentru a termina un joc video, poate și un an, dar în cazul acesta nu a trebuit să-mi plimb privirea printre cuvinte decât două zile. A fost una dintre acele aventuri scurte, dar de o intensitate cutremurătoare. 

Când citeam nu simțeam prea multe, nicio nevoie fizică, toate erau ameliorate de starea aceea de pericol care te ținea captiv în Panem. Însă după ce am închis cartea pentru totdeauna, am simțit înțepăturile lacrimilor ce se adunau dându-mi un imbold să o iau de la capăt. Dar nu am făcut-o, nu îmi place să mor de două ori. Regrete, regrete, regrete. Nu pentru că am citit-o, ci pentru că s-a terminat atât de repede. Dar până la urmă așa a fost să fie, tot ce e frumos se termină repede. 


Acel amestec de suspans, dragoste, ură, durere și acțiune s-a infiltrat prin pielea mea făcându-mă să mă simt ca într-un montagne russe amețitor. Nu am găsit un punct culminant în toată povestea, totul a fost alert, încât în prima seară după lectură nu am prea pus geană pe geană. Și când o făceam, nu o puteam vedea decât pe Katniss Everdeen țintind cu arcul către mine. Apoi mă trezeam, dorind să pun iar mâna pe carte. Scenele extrem de violente se dizolvă în pasiunea pe care o dezvolți pentru această lume plină de imperfecțiuni, astfel încăt nu mai are nicio limită de vârstă. 

Este deopotrivă o lecție de viață, despre ceea ce înseamnă putere și bogăție, și o scurtă incursiune în arta sufletului și a sentimentelor pe care le dezvolți pentru ceilalți. Acum, nu mai pot spune decât că data viitoare mă voi îneca în cerneala cu care a fost tipărită cartea lui Suzanne Collins, un trup bolnav prin care în loc de sânge curg cuvinte frumos măiestrite, mă voi afunda în adâncul cărții și voi spera ca niciun scafandru pământesc să nu mă găsească vreodată. O senzație de-a dreptul magnifică!

Cartea a fost ecranizată în 2012 de Gary Ross, avându-i pe Jennifer Lawrence, Josh Hutcherson și Liam Hemsworth în rolurile principale. 

1 comment

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!