Toata lumea are o poveste de spus


posted by Laurentzyu on

2 comments




Nu știu câți dintre voi ați auzit de acest proiect, dar nu vă faceți griji, de aceea sunt aici: să vă explic totul. Gândiți-vă că cineva scrie o poveste, o pune într-o sticlă și o aruncă în mare. Peste ceva timp, cineva o va găsi și va citi (să sperăm) mesajul din ea. E o idee frumoasă, mai ales că necunoscuții te ascultă mai atent decât un prieten. Dar ce se întâmplă dacă cel care găsește sticluța vrea să continue povestea?

Ramona de la Altfel de cărți a început o astfel de provocare. A scris o poveste de 2000 - 2500 de caractere pe care mai mulți bloggeri (15 mai exact) trebuie să o continue așa cum știu ei mai bine, într-o ordine aleasă prin tragere la sorți. Bilețelul cu numele meu a ieșit primul din bol, așa că a trebuit să mă pun pe scris. Nu e chiar așa ușor să continui o poveste, dar mi-a făcut o reală plăcere să scriu, mai ales că am fost presat de timp (deși la 48 de ore nu se prea mai poate numi presat). Chiar dacă nu vă mai puteți înscrie, găsiți regulamentul aici. Iar pentru a înțelege cât de cât textul meu, vă invit să citiți si prima parte.



După două ore în care Dean Moriarty și Sal Paradise i-au predat lecții despre droguri și sex, Anna își închise exemplarul din Pe drum și își aruncă privirea pe mica fereastră. Luminile Parisului erau mai frumoase decât în pozele de pe internet, iar priveliștea îi tăiase răsuflarea. 

“Kerouac poate să se ducă dracu'”, îi spuse Anushka, invidioasă pe viața acestuia. 

Fluturii din stomac își încetiniseră zborul aiurit după ce avionul aterizase pe sol cu o ușoară zdruncinătură. 

***

După formalitățile care pentru ea nu reprezentau decât o pierdere de timp, Ana inspiră adânc aerul proaspăt al libertății. Trage după ea geamantanul în care sunt îndesate atâtea haine și câteva cărți care timp de mulți ani i-au fost cele mai bune prietene. Neavând nicio țintă, umblă pe străzile ude și întunecate în căutarea unei locuințe. Felinarele devin din ce în ce mai rare, iar acea premoniție care mereu i-a umbrit gândurile îi bântuie acum sufletul. Ar fi vrut să îl aibă pe Marco aproape, să îi simtă brațele calde în jurul trupului. Poate dacă n-ar fi părăsit-o nu s-ar fi aflat aici, acum. Și-a promis că nu-l va ierta niciodată pentru plecarea lui atât de bruscă, dar în sufletul ei știe că ar da orice ca să-l mai aibă lângă ea măcar o clipă. 

Privește împrejur, cerând îndurare de la vântul rece al toamnei târzii, și îi vede ochii înainte de a auzi glonțul spărgând cel mai apropiat felinar. Rămâne încremenită, ascultând tăcerea. Ochii. I-ar recunoaște oriunde. Acei ochi de care s-a îndrăgostit ca o proastă, acei ochi care o dezbrăcau de fiecare dată dintr-o singură privire, acei ochi care i-au distrus viața și așa ieftină. A fugit de ei, căutând fericirea, dar n-ai cum să fugi de un criminal. 

Face nesigură un pas înapoi, scrutând bezna. Un chicot. Face stânga împrejur și o ia la fugă, geamantanul acordând pavajul ca un arcuș. Fuge disperată, neștiind încotro s-o apuce, și își dă seama că nu face decât să se încurce mai mult în plasa unui păianjen. Dă drumul bagajelor și aleargă cât o țin picioarele. 

S-a spulberat visul în care se stătea de dimineață până seara pe terasă, privind Turnul, bând ceai și citind Mândrie și prejudecată. Tot ce credea că va fi frumos s-a transformat acum într-un coșmar. Încetinește, încercând să-și scoată pantofii, însă nimeni nu ține cu ea. Cade, fața zdrelindu-i-se la întâlnirea cu pietrele. Simte sângele cum îi zvâcnește în tâmple, încearcă să se ridice, dar totul se învârte prea repede. Aude pași apropiindu-se cu viteză. Nu mai poate face nimic. Parcă deja simte lama rece a cuțitului crestându-i pielea gâtului. O mână puternică o apucă de umăr și o întoarce cu fața spre cer, trântind-o cu putere. Simte o strânsoare puternică în jurul gâtului. Se zbate, dă din mâini și din picioare încercând să scape, dar totul e în zadar. Simte cum viața se scurge din ea ca apa dintr-un burete. Vede ecranul stingându-se, filmul luând sfârșit. 


Nu-mi săriți în cap, nu am omorât pe nimeni. Doar a leșinat, urmând să se trezească peste o zi, două. Unde, depinde de Andrei, administratorul blogului Heaven4Books. Mulțumesc pentru vizită și stați pe aproape să vedem ce se întâmplă cu noua noastră eroină, Anna.

2 comments

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!