RECENZIE | Sanctus, de Simon Toyne


posted by Laurentzyu on ,

17 comments


     sinopsis
Citadela, sudul Turciei – un munte sălbatic, care adăposteşte cel mai vechi lăcaş de cult şi cel mai mare mister al omenirii. Călugării care viermuiesc prin măruntaiele lui fac parte dintr-o sectă antică, numită Sanctus, care practică ritualuri de o violenţă inimaginabilă.

Într-o dimineaţă, un călugăr al ordinului urcă în vârful muntelui, întinde braţele în formă de cruce şi se aruncă în gol. Trupul îi este plin de tăieturi până la os, în forma literei Tau. Detectivul Arkadian are o misiune grea: ordinul Sanctus este protectorul textului original al Bibliei. Undeva în măruntaiele muntelui există o grădină care pare a fi cea a Edenului, dar aici cunoaşterea nu înseamnă păcat originar, ci putere divină. Când ziarista Liv pătrunde în Citadelă, ea e pe cale să descopere unul dintre cele mai înspăimântătoare secrete ale civilizaţiei.

     recenzie
Ok, cred că trebuie să specific de la bun început că nu aveam nicio aşteptare de la această carte. Cu atât mai bine, aş spune acum, pentru că a reuşit să mă facă să mai vreau - şi nu doar încă două volume. E primul thriller religios pe care îl citesc şi sunt în mare parte surprins, pentru că am ezitat de foarte multe ori să pun mâna pe astfel de cărţi din cauza ideilor mele: dacă nu o să-mi placă!? Şi iată că ocazia s-a ivit încă o dată, şi de data aceasta am acceptat-o ca pe o mare provocare.

O provocare destul de mare, pentru că nu am ştiut că Sanctus creează dependenţă într-un mare fel. Citeam pe unde apucam: în autobuz, spre şcoală, în pauze, chiar şi în ore, pe sub bancă, când profesorii luau o mică pauză. Deşi la început nu prea vedeam ce mare legătură au toate acele personaje între ele, acum îmi dau seama că Simon Toyne a reuşit să creeze o poveste palpitantă în care obişnuitul se poate transforma cu repeziciune în inedit, un joc de acţiune al naibii de bun în care accesul le este permis numai iubitorilor de montagne-russe-uri ameţitoare.

Mi-a plăcut foarte mult şi felul în care această carte combină în proporţii perfecte vechiul cu modernul, astfel încât peisajele care ţi se derulează în faţa ochilor prind viaţa şi simţi cum câte-o adiere de vânt desprinsă tocmai din vârful Citadelei te face să dai pagină cu pagină din ce în ce mai repede. Ce să mai, Sanctus e un roman exploziv ce merită citit! Preferabil în weekend, ca să fii sigur că mai ajungi acolo unde ai treabă.

Această recenzie face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial Art, cu sprijinul ROMSILVA. Comentariile care ajută la plantarea copacilor vor fi luate în cosiderare doar dintre cele postate până pe 23 martieMulţumesc editurii ALL pentru această carte minunată!

17 comments

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!