VIZIUNI ÎNTUNECATE (3)


posted by Laurentzyu on ,

4 comments


INTERZIS MINORILOR SUB 15 ANI! 

Capitolul 3
Ma asez pe lespedea rece. Las vantul sa imi alunge gandurile si frigul sa imi amorteasca tot trupul. Ce rost mai are viata pentru mine? Ei vor sa ma omoare. De ce? Le-am facut ceva? I-am ranit cu ceva? Nici macar nu ii cunosc! De parca nu as suferi destul.
Imi e atat de greu sa vad cum mor oameni si oameni, fara sa pot face nimic. Isi pierd viata in chinuri cumplite, isi impart durerea cu mine, facandu-ma sa sufar, sa plang. M-am saturat de blestemul asta, nu mai vreau sa fiu medium.
La inceput l-am luat ca pe un dar. Sa vezi sange, sa vezi cum oamenii inceteaza din a mai respira nu este intocmai un dar. Este un blestem crud de care vreau sa scap. Nu mi-am dat seama ca il am decat intr-un vis. Andrine trecea pe langa mine. Esarfa purpurie cu miros de levantica ii flutura in vant. M-am apropiat de ea, vrand sa o sarut, sa ii simt buzele calde lipindu-se de ale mele. Mi-am intins mana catre fata ei, dar ea parea ca nu ma vede. Se apropia al naibii de mult si credeam ca o sa ciocneasca de mine, ca o sa tipe, sa imi spuna ca nu sunt atent pe unde merg. Dar nu a fost asa, a trecut prin mine. Timp de o secunda, am ramas tintuit, nemaiputandu-ma misca. Secunda aia m-a lasat fara aer. Dupa, am cazut jos. Obrazul mi-a atins o suprafata rece, iar pleoapele mi s-au atins din cauza unui instinct omenesc. Acum ma intreb de ce am facut-o, pentru ca eu nu sunt om!
Cand am deschis ochii, nu mai eram pe strada. Ma aflam intr-o incapere stramta, chinuitoare pentru un claustrofob, cu peretii gri, din otel.  Aveam infipte in mine doua picioare. M-am retras intr-un colt si apoi am vazut-o pe Andrine. Era un lift in care ea tocmai se urcase. Usile s-au inchis si geanta lui Andrine s-a prins intre ele. Nici nu stiu cum s-a intamplat. Imi e prea frica sa imi aduc aminte. Stiu doar ca usile s-au deschis, Andrine s-a intors repede sa isi recupereze geanta si apoi ... apoi …
… apoi usile i-au prins efectiv capul. Nu inteleg cum s-a prins, nu am avut incredere nici in proprii ochi. Capul ii era in lift, iar restul corpului afara. Chipul contorsionat si rosu privea in gol. Nu ma asteptam sa ma priveasca, dar macar sa se uite la cei din jurul meu. Nu stiu de ce, dar usile nu s-a mai deschis. I-am vazut capul urcand sus, lovindu-se tare de tavan. Liftul a coborat putin, dupa care a inceput iar sa urce. Alta lovitura, alta coborare, alte urcare. Aceeasi scena repetandu-se la nesfarsit, vrand parca sa ma bantuie, sa ii retin fiecare detaliu. Am inchis ochii speriat si cand i-am deschis, capul a cazut la picioarele mele. Ochii ii erau rosii, pe usi se scurgeau picaturi de sange ca niste stropi de ploaie.
Si parca ma privea. Parul ii era ciufulit, fata stramba. Din gat i se scurgeau siroaie de sange care au ajuns repede la varfurile tenisilor mei. Usa s-a deschis. M-am ridicat repede si am iesit afara. Un glont a strapuns aerul. Ma rup din visare si ma orientez dupa sunet. Vad o silueta alba, difuz definita. E doctorul. Indreapta pistolul catre mine:
-          Opreste-te sau trag!

4 comments

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!