AJUTOR!?!


posted by Laurentzyu on

4 comments

   În primul rând vreau să îmi cer scuze pentru activitatea mea scăzută pe blog, dar sunt puţin cam ocupat. Şi cu şcoala, şi cu olimpiadele, în curând o să vină şi tezele ... LE URĂSC!!!
   În fine, acum am nevoie de puţin ajutor din partea voastră! Probabil că mulţi dintre voi aţi văzut concursul de pe Fantasy World. Am participat şi eu şi, ce credeţi? Pentru că nu s-a putut hotărî care va fi câştigătorul, Diana a pus un poll de votare pe blog (în stânga). Şi de aici vă puteţi da seama despre ce e vorba! 
   Am şi eu nevoie de un vot din partea voastră (la numele Paraschiv Laurenţiu). Găsiţi pollul aici! Peste puţin timp voi începe şi eu un nou concurs, aşa că fiţi pe aproape! Vă pregătesc nişte surprize mari!

FOTOGRAFIA SI TEXTUL PARTICIPANTE LA CONCURS:

Am surprins o frunză prizonieră într-un bulgăre de gheaţă. E ca o metaforă umană: de multe ori ne simţim asemenea ei, prinşi în mijlocul unui vârtej de sentimente apăsătoare, înconjuraţi de o ameţeală de sunete şi imagini, şi niciodată nimeni nu ne întinde o mână pe care să o apucăm strâns şi să ieşim din acel vis urât. Trecem pe lângă ea, îi admirăm frumuseţea şi ne gândim cum de a ajuns să fie aşa. Nu ne obosim prea mult să ne gândim la ea. Abia seara, când ne povestim în jurnal ziua ce tocmai a trecut, ne dăm seama cu adevărat de ceea ce am văzut dincolo de aparenţa înşelatoare. Ne dăm seama de urâţenia sufletească eclipsată de frumuseţea fizică a globului de sticlă. Am fi putut sparge gheaţa şi am fi reuşit să scoatem frunza afară, să îi dăruim căldura noastră, dar ne-am fi spus că şi aşa era uscată. Exact la fel se întâmplă şi cu oamenii! Au momente în care raţionamentul se dizolvă în nerăbdare, momente în care neuronii se lasă înecaţi într-un pahar de whisky şi gândirea îşi pierde logica. Ignoră totul, îşi pierd prietenii printr-o despărţire dureroasă, plină de certuri şi insulte, şi îşi spun că şi aşa nu aveau nevoie de ei. Abia dupa ce îi simte lipsa, îşi dă seama că a greşit şi cât de mult însemna pentru el acel suflet. Dar degeaba, e prea târziu. Concluzia? Înainte de a trece la fapte, mai bine ne gândim de două ori. Timp de gândire avem destul, cât se întoarce clepsidra din ceruri de două ori, timpul de acţionare e însă limitat, o secundă din viaţa unui muritor.

Laurentzyu

4 comments

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!