IMPORTANT!!! JURNALUL SECRET AL LAUREI PALMER de Jennifer Lynch


posted by Laurentzyu on

13 comments


SEX, DROGURI, BĂUTURĂ.
3 cuvinte esenţiale pe care se bazează cartea. O tânără de 12 ani descoperă singură sexul şi plăcerea ce asta o da oamenilor,descoperă dragostea, drogurile, băutura şi petrecerile. Totul se petrecea foarte repede încât ea s-a schimbat de la o puştoaica oarecare, timidă, cuminte într-o femeie ciudată. Din cauza drogurilor avea halucinaţii,vedea mereu un om, Bob, care-o urmarea, o făcea să se simtă umilită, încătuşată ... El fusese primul bărbat din viaţa ei care îi arătase ce înseamnă plăcerea, tocmai de aceea el pătrunsese în mintea ei, o tulbura. După ce îşi pierde încetul cu încetul prietenii şi începe să fie singură cu jurnalul, fata îşi dă seama că nu a meritat efortul de a lua droguri,de a omorî oameni din greşeli, de a se culca cu diferiţi oameni numai pentru că era plăcere. Într-un sfârşit după ce conştientizează cine e cu adevarat acest Bob ia o supradoza şi ... Si toate astea povestite de Laura in propriul jurnal.

     Bănuiesc că vă daţi deja seama de ce se va întampla în continuare.Cartea este superbă, am citit câteva fragmente din ea şi pot spune că este pe departe cea mai bună carte non-fantasy, cu oameni. Nu am citit-o pe toată deoarece nu se mai găseşte pe piaţă, decât la anticariate şi acolo în stare foarte proastă! A apărut în 1992 la editura Baricada, editură care nu mai există astăzi! Aşadar, nu mai avem de unde să o procurăm, dar putem să convingem o editură să o reediteze. Cred că la rugămintea noastră, a tuturor cititorilor, o editură se va găsi să publice această carte. La vremea ei a fost un real succes, şi poate deveni şi astăzi un adevărat best-seller, alături de Harry Potter, Twilight şi The Hunger Games. Poate unii dintre voi cunoaşteţi cartea dacă vă spun de serialul Twin Peaks, serialul cu cele mai triste 5 minute din istoria televiziunii,14 nominalizări Emmy şi milioane de fani. Ce ziceţi? Îl ştiţi?
     În fine! Cum puteţi ajuta voi la publicarea acestei cărţi? Trebuie să lăsaţi la această postare un comentariu cu numele editurii la care doriţi să apară cartea (eu aş zice Nemira, deoarece am auzit că Jennifer Lynch este ca un Stephen King la feminin). După ce adunăm câteva răspunsuri favorabile, pun editurile spuse de voi într-un poll si le vom vota, asemenea unei petiţii care trebuie votate. Cred că nu e greu. Nici pentru noi, nici pentru editor, deoarece cartea este direct tradusă şi va avea cu siguranţă succes! Nu ne mai rămâne decât să fie de acord şi editorii! :)

Dacă nu credeţi că este superbă, o să vă las şi pe voi să citiţi fragmentele din carte pe care le-am citit şi eu:


22 iulie 1984:  Draga jurnalule, Sunt Laura Palmer si chiar acum cateva clipe am implinit, official, doisprezece ani !  Suntem in 22 iulie 1984 si ziua de azi a fost minunata ! Te-am descoperit in ultimul pachet pe care l-am deschis si ardeam de nerabdare sa te iau sus,in camera, ca sa-ti povestesc totul despre mine si ai mei. In tine am sa ma incred cel mai mult. Iti promit ca am sa-ti spun tot ce mi se intampla, tot ce simt, tot ce doresc, pana si cel mai mic lucru care-mi trece prin cap. Sunt cateva ganduri pe care nu le-am putut nimanui, dar tie am sa ti le spun,iti promit !Ca sa incep - cand am coborat la masa, azi-dimineata, mama agatase serpentine prin casa, iar tata, cu o palarie caraghioasa pe cap, sulfa in nestire intr-o trompeta. Doamne, ce-am mai ras, Donna si cu mine ! Credeam ca n-o sa ne mai putem opri !Stii, Donna e prietena mea cea mai buna. O sa cheama Hayward. Tata lei, doctoral Hayward,a ajutat-o pe mama la nasterea mea, acum doisprezece ani. Nu –mi vine sa cred ca i-am implinit, in sfarsit ! La masa, mama a plans si a spus ca nici n-o sa-si dea seama cand am ajung o femeie in toata puterea cuvantului. Ce sa zis… O sa mai  treaca ani de zile pana sa-mi vina ciclul, stiu eu sigur. E nebuna daca isi inchipuie ca am sa cresc atat de repede, mai ales daca o s-o tina tot asa: in fiercare an, de ziua mea, imi da cadou cate un animal impaiat !Azi totul a fost asa cum mi-am dorit, numai eu cu Donna, mama si tata. A, si bineinteles, cu Jupiter, motanul meu. De dimineata am mancat clatite cu mere, mancarea mea preferata, si tone de painea prajita cu sirop de artar.Donna mi-a daruit bluza pe care am vazut-o in vitrina ,,Magazinul Universal Horne,, si stiu ca a cumparat-o din banii ei de buzunar, pentru ca de multa vreme ii strangea, dar nu voia sa-mi spuna de ce. E cea mai frumoasa bluza de pe lumea asta: alba, matasoasa, brodata cu boboci mici - insa nu atat de multi incat arate rau. E absolut perfecta. Am sa caut si eu, pentru ziua ei, ceva extraordinary.Maine vine la noi versioara mea Madeline, adica Maddy, si sta toata saptamana. Eu cu Donna si cu ea o sa construim o cabana in padure si o sa stam acolo, daca ne lasa mama. Tata stiu ca o sa ne dea voie. Ii place padurea, la fel de mult ca si mie. Intr-o noapte am visat ca ne mutasem intr-o casa, in mijlocul padurii, si ca langa fereastra camerei mele era un copac mare, in care isi facusera cuibul doua pasari cantatoare.Ma intorc imediat, ma striga tata de jos. Zice ca e o surpriza ! Lasa ca iti spun eu tot, cand vin.                                                                                                               Cu drag, Laura
 23 iulie 1984                                                          
       Dragul jurnalule, 
E noapte,foarte tarziu si nu pot sa dorm. Am avut numai cosmaruri si pana la urma m-am hotarat sa raman treaza. Imi inchipui ca maine dupa-masa,Maddy,obosita dupa drumul pana aici,o sa vrea doarma,si atunci am sa ma culc si eu. Poate ca,daca dorm pe lumina,n-o sa mai am vise atat de intunecate.    Unul din ele a fost groaznic,groaznic. M-am trezit plangand si mi-a fost teama sa nu ma auda mama si sa vina la mine: vreau sa fiu singura,si ea n-ar intelege asta. Intotdeauna cand nu pot sa dorm sau visez urat,asa ca azi-nopate,vine si imi canta ,,Waltzing Mathilda”. Mai bine sa nu vina,nu pentru ca n-as vrea sa-mi cante --- din cauza barbatului pe care l-am visat si care canta acelasi cantec,cu vocea ei,iar eu eram atat de speriata incat nici sa ma misc nu mai puteam.    Am visat ca mergeam prin padure,departe,spre Pearl Lakes,si deodata vantului a inceput sa bata foarte tare --- dar numai in jurul meu. Era fierbinte vantul. In fata mea,la cateva metri,statea barbatul acela ciudat,cu parul lung si mainile mari si batatorite.  Avea palmele foarte aspre si,cantand,le intindea spre mine. Parul nu-I flutura in vant,pentru ca vantul nu batea decat in preajma mea. Varfurile degetelor mari ale barbatului erau negre cum e carbunele,si le misca intruna,invartindu-le in cerc,iar mainile lui se apropiau tot mai mult de mine. Eu mergeam inainte,spre el,desi,de fapt ,nu voiam deloc sa ma apropii,pentru ca ma speria ingrozitor.,,Pisica ta e la mine”,a spus el,si Jupiter a tisnit din spatele lui si a disparut in padure; era ca o pata micuta,alba,pe care o foaie de hartie neagra. El canta intruna si as fi vrut sa-I spun ca vreau sa ma duc acasa si Jupiter sa vina cu mine,dar nu puteam sa scot o vorba. Atunci el si-a ridicat bratele in aer,foarte sus,de parca ar fi crescut ,cu fiercare clipa,tot mai inalt,si am simtit deodata ca vantul s-a oprit ai totul era numai tacere. Am crezut ca mi-a citit gandurile si ma lasa sa plec.Asa am crescut;cand a oprit vantul cu bratele ridicate,am crescut ca ma lasa sa plec,sa ma duc acasa.   Apoi a trebuit sa ma uit in jos,pentru ca am simtit fierbinteala aceea intre picioare --- nu era prea placuta,era ceva care frigea. Ma ardea si atunci a trebuit sa-mi desfac picioarele,ca sa se racoreasca. Sa nu mai arda atat de tare,atat de tare. Si ele au inceput sa se desfaca singure, de parca voiau sa mi se smulga din trup si m-am gandit ca am sa mor  asa, si n-o sa inteleaga ca am incercat sa le tin stranse, dar n-am putut, pentru ca ma ardeau. Si atunci el s-a uitat la mine si a zambit, cu un zambet groaznic, si a inceput sa cante, cu vocea mamei: ,,Ai sa vii cu mine, Waltzing Mathilda…” Si eu as fi vrut sa vorbesc si nu puteam, as fi vrut sa ma misc si nu puteam, si el a spus: ,,Ai ajuns acasa, Laura”. Si m-am trezit.  Cateodata, cand visez, ma simt prinsa in vis ca intr-o capcana, si mi-e foarte frica. Dar acum, cand citesc ce-am scris , nu mi se mai pare chiar asa de ingrozitor. Poate ar fi bine ca de-acum incolo sa-mi scriu in jurnalu toate visele, ca sa nu-mi mai fie frica de ele.   Anul trecut, intr-o noapte, am avut un cosmar atat de rau, incat a doua zi, la scoala,n-am mai fost in stare de nimic. Donna a crezut ca am luat-o razna, pentru ca de cate ori ma striga sau ma batea pe umar, ca sa-mi dea un biletel, saream in sus de doi coti. N-o luasem razna, ca Nadine Hurley sau mai stiu eu cine, dar mi se parea tot timpul ca visez. Nu mai tin minte despre ce anume fusese visul, stiu doar ca urma sa se intample o nenorocire pentru ca nu trecusem testul acela caraghios, in care trebuia sa ajut niste oameni sa treaca raul cu o barca. N-am reusit, caci eu voiam sa trec inot, si atunci au trimis pe cineva dupa mine, care ma pipaia intr-un fel foarte urat. Altceva nu-mi mai aduc aminte, si cred ca-i mai bine asa.    Am obosit sa mai astept sa cresc. Dar asta tot o sa se intample, odata si-odata, iar atunci eu am sa fiu singura care hotarasca ce si cand fac bine si cand nu.    Mai vorbim si maine. Acum sunt foarte obosita.
     Cam atât! S-ar putea să vă mai arăt câteva fragmente din această carte minunată! Depinde cum vă manifestaţi interesul faţă de ea!

13 comments

  1. Anonim
  2. Anonim
  3. Anonim
  4. Anonim

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!