Iubire monstruoasa


posted by Laurentzyu on

No comments


Am alergat din strada pana in cladirea aeroportului fara sa indraznesc sa ma uit la ceas. 
Daca intarziam si de data asta, nu cred ca ma mai ierta. Am rasuflat abia cand am vazut ca avionul nici nu aterizase. M-am linistit si m-am asezat pe un scaun. Nu ne mai vazusem de 8 luni. Cand a plecat ultima oara mi-a spus zambind amar ca asta e ultima lui calatorie si apoi nu voi mai avea vreun motiv sa-l bat la cap. Ne iubeam din liceu si chiar daca trecusera mai bine de 10 ani de atunci, inca ne iubeam. Era cel mai dragut si de incredere barbat pe care il cunosteam, si era al meu. Zambesc si aud cum anunta avionul. Mi se accelereaza respiratia si palmele incep sa-mi transpire. 
     Stiu ca ma va lua in brate si-mi va mirosi parul cu nesat, imi va spune ca sunt mai frumoasa decat atunci cand a plecat si ca i-a fost tare dor de mine. Au inceput sa iasa oamenii, ma ridic de pe scaun si il vad. Sigur e el? E slab, Dumnezeule cat a slabit! Inghit un nod din gat si inspir tare. 
     Apare in sfarsit langa mine. Zambesc cu toata gura si-mi ridic bratele intr-un imbold dornica de a-l imbratisa. Se stramba un pic si face un pas inapoi. Intinde o mana in fata de parca ar vrea sa se apere de mine. Nu mai inteleg nimic, dar cum oamenii continuau sa iasa iar noi blocam drumul am plecat incet spre masina.Ma gandeam daca am gresit cu ceva. Vorbisem foarte rar in ultimul timp si doar pe messenger. Am crezut ca nu are timp de mai mult. Se pare insa ca ceva se schimbase. 
     Ajungem in masina. Stiam ca-i place sa conduca el asa ca ma indrept catre locul din dreapta. Ma priveste amenintator, mai amenintator decat m-a privit atunci cand am incurcat drumul si m-a asteptat o ora in aeroport, nici cand am zis ca mama lui e cosmarul vietii mele iar ea era chiar in spatele meu. M-am asezat la volan si am plecat. Nu a scos o vorba tot drumul. Neintelegand ce se inatampla, am tacut si eu, fiindu-mi si frica sa respir. Ce se intamplase cu omul drag care m-ar fi sarutat lipindu-si buzele adanc de ale mele, nemaivrand sa se dezlipeasca de gustul rujului meu cu gust de capsuni? Ce s-a intamplat cu iubitul meu care nu se mai satura de mirosul parfumului meu si de ochii mei albastri? Ajunsi acasa, si-a lasat bagajul in hol si cu o voce rece, ca o piatra de rau, mi-a spus ca merge sa doarma. Mi-am zis sa ma calmez. Vom lamuri totul cand se va trezi, cel mai probabil maine dimineata. E deja seara, tarziu.
     M-am invartit putin prin casa in incercarea mea copilareasca de a ma asigura ca totul e aranjat astfel incat sa nu-l supere si merg sa ma bag in pat. Mi s-a taiat respiratia cand l-am vazut dormind la marginea patului, el tot timpul doarme la perete stiind de tenta mea de claustrofobie.Oare asa imi da deinteles ca nu mai vrea sa dorm cu el? Dumnezeule, ce se intamplase??? Abia mai pot respira. Sa-l trezesc, sa-mi explice? La naiba, merit o explicatie! Mai bine nu, hai sa dorm si eu iar maine, lucizi si odihniti amandoi, vom clarifica situatia. Adorm cu greu, stand la perete. Si nu dupa mult timp, ma trezesc agitata si deschid ochii si intepenesc: langa mine, stand ghemuit,Ovidiu ma privea cu niste ochi ireali, plini de manie si ura. Instantaneu am intepenit. Apoi m-am gandit: si-a pus lentile, apoi m-am gandit de ce sta ghemuit;  totul intr-o jumatate  de secunda. In urmatoarea jumate de secunda ma incalzesc brusc si simt cum cobor foarte foarte repede intr-un hau. Cred ca am lesinat fiindca urmatorul lucru pe care l-am vazut cand am deschis ochii au fost draperiile grele trase peste geam.Ovidiu nu era in pat iar eu, amintindu-mi scena de aseara, nefiind sigura daca a fost realitate sau vis, nu stiu ce sa fac. 
     Cobor totusi din pat si merg sa il caut. Intru in bucatarie. Sta cu spatele la mine, sprijinit de chiuveta si nu se misca. Bolborosesc in soapta numele lui inecandu-ma in incercarea de a-l striga dar nu se intoarce. Parca nici nu m-a auzit. Mai strig o data dar imi e teama sa pasesc inspre el. Si bine fac fiindca instantaneu imi ingheata sangele. Ovidiu se intoarce teapan inspre mine. Ochii ii sunt mari si afundati mult in orbite, observ ca nu clipeste. Nu i se misca nici un muschi, nici o geana, e ca o stanca. Sunt ingrozita si-mi fulgera ideea ca daca lesin atunci nu ma mai trezesc. Inghit cu greu si incerc sa soptesc ceva, dar nu iese nimic inteligibil din gatul meu. Imi dau si eu seama: Ovidiu ,cu mainile atarnadu-i pe langa corp ma priveste ca un mort viu. Au inceput sa-mi curga lacrimile, nici nu mai vad bine si imi e frica sa ridic mana sa le sterg. Ma simt mica si neajutorata. Ovidiu, barbatul meu, unicul iubit al meu, ce s-a intamplat cu el? Nu stiu cum se intampla dar intr-o fractiune de secunda e langa mine. Ii trebuiau patru pasi de la chiuveta pana in usa, unde eram eu, dar el parca a alunecat. Il vad ca incearca sa zambeasca dar fata lui sta sa se crape, parca ar fi tot din piatra. Mi se pare ca aud Ovidiu te-a iubit mult, iar eu am incercat noaptea trecuta sa fiu el, nu a mers, aprope ca te-am omorat! Ma chinui sa inspir, dar aerul parca nu mai vrea sa intre, iar lacrimile nu-mi dau voie sa vad bine. Reusesc sa duc o mana sus ca sa imi sterg lacrimile, dar Ovidiu deja nu mai era. 
     Cred ca am tipat,  desi eu n-am auzit nimic. Poate doar creierul si maruntaiele mele au tipat, nici nu stiu!     Ovidiu nu mai e, nici macar nu a fost Ovidiu cel pe care l-am luat de la aeroport. Ii zaresc bagajul nedesfacut de aseara si ma indrept spre el, cumva instinctiv stiind ca acolo voi descoperi vreun raspuns. Ma aplec in jos atingand geamantanul inchis si incep sa il desfac. O durere ingrozitoare imi strabate corpul. Simt cum o lama rece, de metal mi se rasuceste in spate. Durerea imi atinge ca un fulg corpul si nu ma mai lasa decat sa scot un scancet usor. Cad pe spate, cutitul infigandu-se mai adanc in mine. Sangele imi navaleste in gura, tasnind usor, ca o fantana arteziana. Ii simt caldura scurgandu-se pe obrajii vineti, apoi pe gat. Privirea mi se inegreste, de parca ar fi prinsa intr-un paienjanis. Ovidiu se apleaca asupra mea, parand trist. Fata i se inegreste si incep sa ma pierd. Ii simt rasuflarea calda cand isi apropie fata de a mea. Ma saruta incetisor pe frunte.
  - Ovidiu chiar te-a iubit! imi sopteste incetisor la ureche.
      Nu mai vad nimic si incep sa ma pierd. Cad printr-un tunel negru. Simt inca o data durerea strabatandu-mi corpul si cad in neant.


SURSA

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!