APARTAMENTUL 666


posted by Laurentzyu on

No comments


 5 decembrie 1964
    Fulgii albi cad din cer, asezandu-se pe pamantul inghetat. Zapada imi trosneste incetisor sub picioare. Soarele isi arata incet razele palide, luminand cerul. Pe partea cealalta a strazii vad un chiosc plin cu ziare si reviste. Astept tremurand in dreptul trecerii de pietoni, pana cand o masina opreste, rotile scartaindu-i pe soseaua plina de nisip. Traversez strada aproape in fuga si ajung pe celalalt trotuar. Ma indrept catre chiosc si cer vanzatoarei, o femeie cu ochelarii aburiti de frig, doua ziare cu anunturi. Ii dau banii, indes ziarele in sacosa cu cumparaturi si plec.
    Gasesc masina plina de zapada parcata intre o rabla de prin 1900 si un SUV imens. Reusesc sa ies din parcare cu cateva zgarieturi incasate de la rabla pe care am lasat-o cu bara din spate pe jumatate intreaga. Gonesc cu 87 km/h pe strazile pustii, si ajung acasa.
    Deschid usa apartamentului. Din bucatarie iese un abur dens mirosind a peste si legume. Las sacosa sprijinita de un perete, scot ziarele si ma duc in camera mea. Rotesc cheia din incuietoarea usii si aud un declic. Ma arunc in pat, acesta gemand puternic sub greutatea mea. Rasfoiesc ziarele unul dupa altul, pana cand gasesc anuntul pe care il cautam: “Cautam chirias! Apartament cu 3 camere la doar 299 lei pe luna!!!”. Exact ce imi trebuia,doar ca mult mai ieftin decat ma asteptam. Imi intind mana catre noptiera din stanga patului si apuc telefonul. Formez numarul de telefon din dreptul anuntului si apelez. O voce groasa, a unui barbat, imi raspunde:
-           — Alo!
-          —  Buna ziua! Va sun in legatura cu …
-          — Lissa! Ai venit? aud vocea mamei venind din hol.
Acopar difuzorul telefonului cu o mana si ii raspund:
-          — Da mama, vin imediat! Da, va sun in legatura cu anuntul dat in ziar.
-          — Oh da, apartamentul acela … pai, puteti veni oricand sa il vedeti!
-           — Chiar si acum?
-          — Chiar si acum!
-           — Bine,vin imediat!
     Ii inchid telefonul si ies din camera,iau jacheta din cuier si ma pregatesc sa plec:
-          — Mama, am plecat.
-          —   Bine, sa vii repede si sa …
-          — MAMA!!!
-          — Bine, bine …
   Inchid usa in urma mea si cobor iute scarile. Frigul de afara imi inteapa obrajii. Urcin masina, apas pedala de acceleratie si pornesc la drum.
   Ajung la adresa data in vreo 30 de minute. Cobor din masina si vad un bloc mare, cenusiu. Ma indrept catre usa, unde ma asteapta un barbat inalt, uscativ, cu parul de culoare inchisa adunat sub o sapca.
-            — Buna dimineata! Dvs sunteti domnul cu apartamentul?
-           — Da, eu sunt. Milo Milovich! Incantat!
-           — Lissa Smith! Incantata sa va cunosc! Putem vedea apartamentul?
-           — Da, bineinteles.
   Intram in holul blocului,o incapere primitoare, cu cateva ghivece de flori ici si colo. Urcam cu liftul pana la etajul 6 al blocului, dupa care intram in holul ingust cu un iz puternic de mancare. Traversam holul si ajungem in fata unei usi.
-            — Acesta este apartamentul 666! spune entuziasmat Milo,dupa care descuie usa.
    Pasesc sfioasa inauntru, Milo fiind in urma mea. O briza de aer rece imi biciueste fata,dar nu ii dau atentie, crezand ca este fereasta deschisa. La capatul holului tapetat de usi se deschide o incapere imensa, o sufragerie moderna in mijlocul careia stau doua fotolii, o sofa si o masuta batuta in pietre sclipitoare. Ma sez pe fotoliu, simtind iarasi briza aceea rece. Ferestrele sunt inchise. Mi se pare ciudat, dar privesc catre Milo si figura lui absenta, si imi dau seama ca el nu simte nimic. Sa fie cu mine ceva?
-            — Deci, cum vi se pare?
-            — Superb!  Deabia nu mai bat atata drum!
-           — Lucrati in apropiere?
-            — Nu, sunt in primul an de facultate si merg zilnic cu masina o groaza de timp.
-            — Oh,da! Deci?
-            — Da, accept!
-            — Bine! Aveti actele aici! Semnati aici si aici, spuse el aratandu-mi doua locuri pe actul de proprietate si dandu-mi un stilou.
    Milo imi ureaza o zi buna si pleaca. Ma arunc in noul meu pat si ma fac comoda. Suna telefonul. E mama. Ii raspund si ii spun ca mi-am gasit un partament in care sa locuiesc. Apartamentul 666!E incantata pentru mine si ma felicita!

6 decembrie 1964
    Vin obosita de la facultate. Liftul este stricat,asa ca urc scarile: 6 etaje - mai bine ma sinucideam. Ajung intr-un sfarsit, care imi pare o vesnicie, in fata apartamentului. O doamna elegant imbracata iese de pe usa de alaturi.
-            — Buna ziua! Ma saluta doama cu haina groasa de blana.
-            — Buna ziua! Ii raspund eu sfioasa, nestiind ce sa ii spun necunoscutei.
-            — Ai facut o alegere proasta! Imi spune ea cu tupeu. Daca nu stiai fetito, aici a locuit o femeie sadica si urata de toti, care s-a spanzurat. Nimeni din toti cei care s-au mutat aici nu au rezistat mai mult de 6 zile, zise femeia dupa care a inceput sa coboare scarile.
    Deci voia sa ma avertizeze in legatura cu ceva rau. Tot nu intelegeam ce aveau cu totii cu cifra 6. Am intrat in apartament, imi arunc cartile pe masa din sufragerie si ma duc sa mananc.
    Seara isi facu prezenta aparitia. Am tras draperiile dormitorului si am incercat sa dorm. Dar nu puteam sa dorm. Ma uit la ceas: 23:06. Simteam ca se va intampla ceva rau. Stiam ca ceva nu e in regula cu mine. Stateam intinsa pe spate in patul rece. Mi-am intins mana sovaind printre cearceaful rece in cautarea telefonului. Formez numarul unei colege de la scoala si vorbesc cu ea pana cand aceasta cada prada somnului. Si eu tot nu pot sa dorm. Pe la 23:50, ies din camera si ma indrept spre bucatarie. Imi fac o cafea tare si aromata pe care incep sa o savurez, uitandu-ma la un film de groaza. Exact cand suspansul era mai mare, aud un ciocanit la usa. Dau volumul televizorului mai incet si ascult mai atenta. Bate din nou. Si din nou. De 6 ori, din ce in ce mai tare.  Ies din dormitor si ma indrept catre usa. Privesc ceasul de pe peretele holului: 00:06. Cine ar veni in vizita la ora asta? Privesc prin vizor si vad o femeie scunda, tanara,cu o fata alba,palida si cu ochii rosii de oboseala. Ii deschid, desi mi se pare ciudat, si o intreb:
-            — Te pot ajuta cu ceva?
  Nu imi raspunde, insa o vad ca devine agitata si are o privire bizara, care imi strecoara un fior rece pe spate.
-           — Intra te rog! Ii spun, nestiind ce sa fac.
        Femeia paseste inauntru:
-            — Te rog sa ma scuzi, eu sunt Sarah. Am venit sa imi iau studiile pentru facultate. Cand m-am mutat am uitat sa le iau, a fost o mutare in graba.
-            — Totusi, imi aud vocea glasuind, am auzit ca in acest apartament a locuit o fata care era foarte sadica si care a omorat pe cineva, dupa care s-a spanzurat. Este adevarat?
   O vad din ce in ce mai agitata, o vad privindu-ma cu niste ochi care arunca vapai, si regret imediat intrebarea pe care am pus-o:
-            — Nu,nu este adevarat. Sunt numai povesti care nu isi au rostul, spuse ea,devenind si mai agitata decat era.
    Am stat de vorba o gramada de timp. Ii povestesc cum stau cu facultatea si alte chestii de-ale noastre. Dupa aceea, isi ia studiile pentru care a venit si pleaca. O conduc pana la usa. Imi iau la revedere dupa care intru inapoi in apartament. Ma uit din nou la ceasul de pe perete: 01:06. Imi spun ca este tarziu si plec in dormitor. Ma afund intr-un vis care imi da fiori si incerc sa dorm, cu gandul la cele intamplate.

7 decembrie 1964
    Imi pun ceasul sa sune la miezul noptii. Ma pregatesc sa plec la club. Ma trezesc si incep repede a ma imbraca. Aud ciocanituri in usa. 6. Exact 6 ciocanituri, una mai tare decat cealalta. Traversez holul in fuga si ma uit prin vizor. Sarah. Ma uit la ceas. 00:06. De-a dreptul ciudat,insa ii deschid. Imi spune ca a uitat sa isi ia studiile pentru facultate atunci cand s-a mutat. Ii raspund ca a venit si aseara sa si le ia, dar imi plesneste o privire mortala. O las sa isi ia studiile, stam iar de vorba pana la 01:06., cand pleaca in graba mare, amintindu-si de ceva care trebuia sa faca de doua saptamani.
8 decembrie 1964
    Ma uit la ceas nerabdatoare. 12:05. Ma astept ca Sarah sa vina din nou si sa imi ceara studiile. Si asa se si intampla! Nu trece mai mult de doua minute si aud 6 ciocanituri in usa de la intrare. Ii deschid furioasa. Fata ei monotona de fetita inocenta ma calmeaza si ma face sa imi ascund furia intr-un ocean de lacrimi. Nu vreau sa o jignesc si o invit in casa. Pleaca la 01:06. In seara aceea nu mai pot dormi. Stau si ma gandesc de ce totul se repeta, si de ce in numar de 6? Ciudat!
9 decembrie 1964
    Ma trezesc obosita. Dupa o noapte in care nu am dormit decat o ora, nu cred ca voi avea cea mai stralucita zi. Apuc nervoasa telefonul in mana si formez numarul de telefon al proprietarului, sa ii reclam cele intamplate. Imi raspunde tarziu:
-            — Buna dimineata!
-            — Buna dimineata! Ii spun eu cu sangele zvacnindu-mi in vene. Imi puteti explina si mie ce se intampla?
-            — Nu stiu la ce va referiti!
-            — Da, scuze! In fiecare seara sunt vizitata de o fata pe nume Sarah, si m-am saturat sa stau in fiecare seara pana la unu noaptea cu ea de vorba. Mai ales ca vine mereu dupa acelasi lucru.
-            — Imposibil! Sigur nu va inselati? Sarah a fast prima noastra chiriasa. A murit acum sase ani, asa ca nu are cum sa va viziteze acum pe dumneavoastra.
-            — Domnule,eu nu sunt nebuna si stiu ce am vazut! Daca nu ma credeti, v-as ruga sa veniti la mine in aceasta seara si sa va arat ca nu am halucinatii si nici nu sunt nebuna, doar studiez la facultatea de psihologie!
-           — Cum spuneti dumneavoastra, eu am sa vin. De la fiecare persoana care a locuit acolo am primit plangeri … pana cand ele au murit!
    I-am inchis telefonul in nas. Am asteptat pana seara tarziu, dar Milo nu veni. Imi dadu telefon pe la miezul noptii spunandu-mi ca s-a intamplat ceva grav si amana pentru seara viitoare.
    Ora 00:06. Sase ciocanituri in usa. Ma indrept furioasa catre usa. Nu ma mai uit prin vizor, ci deschid direct. O vad pe Sarah in cadrul usii. Fata ei alba,atat de palida ca a unui vampir ma sperie. Ochii ei rosii par un ocean de sange in care plutesc petale de trandafir. Ma tintuie cu o privire foarte sadica,de parca ar fi vrut sa sara la gatul meu si sa ma omoare pe loc, cu ochii aceia plini de manie in care citeam ura. Fata ii e alba ca zapada, dar nu ca cea din povesti, ci ca cea desprinsa din filmele horror. Sentimentul in care voiam sa ii rup parul din cap si sa o tin legata cu sfori, inchisa in dulap, disparu. Acum imi e frica. Imi e frica sa nu fie invers, ca ea sa imi faca toate acestea mie.
-            — S-a intamplat ceva? o intreb.
        Nu primesc niciun raspuns.  In schimb, o aud ingaimand ceva de genul: “Nu vreau sa fac asta … vreau ca cineva sa ma salveze!”. Incerc sa o linistesc si sa aflu ce se intampla.
-           — Vrei o tigara?
-           — Nu multumesc! Nu vreau … fumam si eu inainte dar m-am lasat pentru ca nu imi face bine la piele … am anumite arsuri.
-              — Nici macar o gura de cafea? Stiu ca e tarziu dar nu am altceva cu care sa te servesc si…
    Sarah accepta. Mergea in urma mea, indreptandu-se catre bucatarie. I-am aprins o tigara si i-am dat o cana zdravana de cafea. Nu stiu ce imi veni, dar cred ca deja eram obsedata: numaram fiecare pas pe care il facea. Dupa 6 guri de cafea si dupa 6 fumuri de tigara, incepuse sa se schimbe. Fata i se schimonosea, avand acum trasaturi cumplite ca de demon.
-              — Ce ti se intampla? am intrebat-o uimita.
    Nu doar avea trasaturi de demon, era un demon. Fata ii era schmimonosita, rosie, si pe fata ii aparu un zambet negru, care se transforma imediat intr-un acces nebun de furie:
-             — Vezi?? Proasto!!! E numai vina ta!! Am vrut sa te avertizez… am vrut sa ma salvezi!! Daca nu asculti de mine, atunci poate ai sa asculti de cealalta latura a mea!
    Se indrepta spre mine. Imi prinse gatul in palma ei cu gheare lungi si ascutite si stranse cat putu de tare. Nu mai puteam respira. Eram ametita, dar inac ii vedeam prin ochii intredeschisi fata zidita cu un zambet diabolic.
-              — Te voi supune acum la 6 chinuri, unul mai frumos decat altul, fetito! spuse demonul, dupa care rase cu pofta. Sa incepem cu primul! 
           Imi dadu drumul din stransoarea lui ca de gheata. Respiram cu nesat. Incercam sa adun tot aerul din atmosfera in plamanii mei, ca sa ma simt mai bine. Demonul se indrepta catre un dulap. Trase cu putere sertarul si luase din el un cutit cu lama lunga. Am dat sa fug, dar usa era inchisa. Fereastra era oblonita si nu aveam nicio scapare.
-            — Deci, cu ce degetel vrei sa incepem joaca?
          M-am ghemuit sub masa. Demonul intra si el sub masa, aruncandu-se asupra mea. Imi lua mana dreapta intr-a lui si dintr-o lovitura de cutit, imi reteza toate degetele. Simteam o durere cumplita, simteam sangele cum mi se scurge pe mana. Imi lua si cealalta mana si imi taie un deget. Durerea era insuportabila. Gemeam, dar degeaba, nu ma ajuta cu nimic.
-              — Hai sa vedem ce facem in continuare! spuse iar demonul, schitand un zambet subtire, aproape tipand pentru a-mi acoperi urletele.
            Scoase din buzunarul pantalonilor un servetel pe care sterse lama cutitului. Il ridica, aratandu-I sclipirea, dupa care ii infipse in piciorul meu. Am urlat de durere:
-               — Lasa-ma criminalule!
-               — Ce zici de sase?
    Il scoase din picior si il mai infipse o data. Si inca o data. De sase ori, in fiecare picior. Simteam o durere neagra. Preferam sa mor decat sa traiesc aceste clipe. Arunca cutitul cat-olo pe podea, dupa care incepu sa imi smulga parul din cap. Fir cu fir. O durere insuportabila imi strabatea corpul de fiecare data cand smulgea unul. Plangeam, tipam, urlam … nici nu mai stiam ce fac…
    Dupa ce imi smulse tot parul din cap, a scos din buzunar o mica oglinda cu marginile ascutite. Mi-o dadu sa ma privesc in ea, mi-am vazut capul chel, fara niciun fir de par. Plangeam in hohote, de durere. Imi smulse oglinda din mana si mi-o indrepta catre fata. Imi luase o buza in mana. Dadu ca un fulger cu oglinda. Buza imi era crestata acum in doua parti, pline de sange. Mai dadu o data. Tipam de durere, dar nu-I pasa. Ii placea sa ma auda suferind.
    Imi cresta ambele buze in sase parti, dupa care ma saruta incetisor. Isi departa capul de mine si isi linse sangele de pe buze.Imi prinse dintr-o smucitura bratul si il rasuci. Am tipat de durere, stiind ca nu il mai aveam. M-am intors spre el, vazandu-l cum statea cu el in mana. O mana n-o mai aveam. Eram neputincioasa in fata lui. Imi prinse si cealalta mana si smuci. Nu o rupse, inca mai statea acolo. Imi atarna pe langa corp inerta. Imi muci un picior. Am zbierat din toti rarunchii, dorindu-mi din tot sufletul sa ma fi auzit vreun vecin, dar nimic. Parca tot blocul era parasit, nimeni nu auzea tipetele mele si nimeni nu era interesat de ce se intampla in apartamentul 666. Imi smuci si celalalt picior si ramase cu el in mana. Corpul meu zacea acum intr-o balta de sange. Nu mai ramasese din mine decat capul si corpul, si acelea pe jumatate prezente, scaldate in sange cald. Demonul isi trase langa el un scaun, se aseza si incepu sa ma priveasca cu subinteles.      Rase cu pofta si din ochii lui intelegeam ca ii place sa ma vada cum mor, cum parasesc aceasta lume cruda, cum imi dau duhul. Durerea imi strabatea corpul pe jumatate intreg. Stiam ca o sa mor, si nu aveam cum sa schimb toate astea, chiar daca un vecin ar fi intrat la banuieli si ar fi venit in vizita … 

Aceasta poveste este inspirata dintr-un  fapt real. Totul a fost real, si asta o poate dovedi jurnalul fetei (am schimbat numele personajelor pentru a le proteja!) care a trait aceste chinuri groaznice! Demonul a pus fata sa scrie in jurnal ce i se intampla pe "patul mortii", doar de dragul de a-si vedea victima cum isi scrie sfarsitul. Fantoma inca mai face victime intr-un apartament din Pitesti, Romania!

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!