ANGELS


posted by Laurentzyu on

No comments


1

    Priveam prin ferestra intunecata.Soarele se stinse,lasand intunericul sa curga lin printre sufletele in curand moarte. Fulgii mari de zapada cadeau din cerul de negura,strabatand vazduhul inghetat ca niste sageti de argint.Desi caldura dogoritoare a lemnelor arse imi invaluia corpul intr-o aura de vis,frigul arzator de afara ce se strecura prin crapaturile casei stand sa se darame imi dadea fiori pe sirul spinarii. In casa era cald si bine,pe cand afara era frig de inghetau pietrele si intuneric deplin,si asa avea sa ramana pentru totdeauna daca nu faceam ceva.Vampirii pusesera stapanire pe lume: stinsese soarele si adusese Marele Inghet, facuse sufletele oamenilor sa li se alature lor. Daca mai intarziam mult,lumea avea sa cada in paragina,aveam sa ne luptam nu cu cel mult o suta de vampiri,ci cu cel putin sapte miliarde…
    Dar afara,totul era negru. In curand aveau sa se aprinda felinarele de pe strazile palide si totul avea sa fie cat de cat ca ala inceput.In curand avea sa inceapa razboiul…
    Am deschis fereastra intepenita cu greu,si m-am aruncat de acolo,de la etajul 12. In cadere libera,nu mai aveam incredere in mine,insa deodata mi-am deschis aripile albe de puf si zburam deasupra orasului cufundat in bezna. Dadeam cu putere din aripi,indreptandu-ma in sus,catre ceilalti patru ingeri razboinici care erau mai sus decat mine.Stiu ca arata ciudat:cinci aratari cu aripi de o anvergura uluitoare pe cerul noptii,exact ca niste pasari de prada. Dar nu aveam de ales! Nu mai conta ca ne dezvaluiam secretul,ci trebuia sa salvam lumea de Intuneric…
    Dupa minute in sir de zbor,cand neaua imi cadea cu putere pe fata calda,transformandu-de in picaturi de apa ce ii simteam ca adevarati bulgari de ciment,am ajuns infrigurati pe Dealul Spanzuratilor.Am inaintat cativa pasi,dand cu ochii de adevarata Vale a Plangerii.O imensa groapa noroioasa luminata de o sumedenie de felinare sculptate din dovleci,fie pe jos,de o parte si de alta a gropii,fie atarnand in aer fara niciun suport.Fetele dovlecilor ranjeau batjocoritor,imprastiind o lumina albastra,difuza pe toata suprafata imensa a gropii. Un decor straniu.O parte a gropii (o mare parte!)era ocupata de armata de vampiri a lui Theodore. M-am speriat la inceput,dar am dat rapid din aripi si in cateva momente in care mintea mea nu mai facea fata am ajuns pe fundul gropii,fata in fata cu vampirii,dar cam la vreo cativa zeci de metri departare. Trebuia sa ii invingem pentru a salva lumea. Avea sa fie o lupta apriga. Colti contra gheare. Blesteme contra vraji. Ce-I drept,voiam cu tot dinadinsul sa ii omor cu mana mea,sa ii las acolo plutind intr-o balta de sange strain,si cred ca si ceilalti de langa mine simteau acelasi lucru.
    Cuvintele soptite incurajatoare ale lui Sam faceau parte acum din fosnetul fioros al vantului aspru.Nu mai conta nimic….
    Si atunci incepuse lupta,exact cand Sam isi inghiti cuvintele,facand parca sa imi fie frica. O mare de foc se indrepta spre noi ca o invazie de lacusta a verii calde si secetoase,dar nu era timp de amintiri.Am intins mainile reci in forma de X,si o bariera  aproape transparenta,de o culoare violet,se intinse in jurul meu ca un glob de sticla care nu dadea nimanui voie sa imi faca vreun rau.Dupa ce flacarile fierbinti atinse globul in care eram prins, simteam ca nu mai am aer.Imi simteam plamanii facuti punga,storsi pana la ultima picatura. Am inghitit in sec,dupa care am inceput sa eman un aer rece care transforma mingea in gheata. Focul s-a stins,iar globul s-a spart in mii si mii de bucatele,facandu-ma sa simt cum cioabe reci imi atingeau fata arzatoare.     Daca incepusera asa,ma asteptam ca in continuare sa arunce cu sageti ascutite care puteau sa patrunda chiar si prin scutul meu invincibil. Sau poate ca folosisera artileria grea pentru inceput,sa vedem adevarata lor putere si apoi,de frica,sa ii lasam sa transforme lumea intr-un regat al vampirilor. Desi imi placea la nebunie a doua idee,nu prea credeam asa povesti de adormit copii. Si,pana la urma,cu totii stiam de puterile cu care erau inzestrati vampirii.
    Zaream deja o boare argintie ce se indrepta spre noi cu o viteza cam mare. Nu prea avem incredere in scutul meu,si ma asteptam sa fiu aruncat cat colo. Se apropia cu pasi repezi. Era din ce in ce mai aproape. Mai aproape. Si mai aproape. Si atunci se ciocni cu scutul meu protector,iesind scantei rosi ca de foc. Ma simteam ca si cand as fi zburat. Si atunci cand am deschis ochii,m-am prabusit pe jos,inca inchis in globul transparent. Am deschis palma indreptand-o cu putere spre partea cealalta,facand sa zboare un suvoi cutremurator de bolovani tari. M-am uitat in stanga mea,si l-am vazut pe Peter aruncat cat colo,plin de sange. Probabil ca scutul sau nu a fast prea bun si a fast aruncat si zdrobit de stancile abrupte de pe marginea vaii. Dar nu ma puteam concentra!  As fi vrut sa ma duc sa il salvez,dar oricum nu as fi avut ce face. Si asa trebuia sa salvez omenirea de coltii lui Theodore si ai armatei lui. Inca un val albastrui se indrepta spre noi. Se apropia mai rapid decat celalalt. Cand veni destul de aproape,mi-am dat seama ca nu era tot un vant nimicitor,ci era un adevarat val ucigas de apa. Am format scutul protector in jurul meu,si m-am simtit trantit la mal,cu scutul zdrobit si cu corpul ud si cu gura plian de apa,aproape inecandu-ma. Am tusit cu putere dand afara toata apa din plamanii inundati,si mi-am revenit imediat. Insa Grace nu fusese atat de norocoasa. Statea intinsa pe spate aproape de Peter,cu capul sangerand si ea. Val dupa val. Fiecare rautate care venea spre noi facea victime.In fata nu mi se intindea decat o mare plutitoare de…
    Serpi. Cel putin mi-am dat seama de asta cand pe globul in care eram inchis cazusera o multime de funii alunecoase  dornicice sa ma muste. Se ondulau ritmic,cazand pe pamantul noroios. Am impietrit cativa din jurul meu,dupa care am aruncat si eu din mainile mele un adevarat suvoi de paianjeni veninosi,ce pareau la prima vedere un elefant paros zburator. Din privirile mele,puteam vedea cum incepeau cativa vampiri sa cada la pamant,fara suflare. Dar asa cum cadeau vampirii muscati de paianjenii pictati cu cruci pe spate, asa cazusera si Sam si Richelle la pamant,muscati de serpi. Am facut sa dispara scutul,dupa care am intins mainile spre pamant, facandu-l sa se cutremure, si facand totodata serpii se impietreasca pe loc. In jurul meu era acum o adevarata priveliste sinistra. Ceilalti patru ingeri aproape ca impietrisera si ei. Si asa zic eu ca era mai bine. Cel putin daca nu muream si eu,ii puteam pastra in viata cat erau statui,si dupa aceea ma duceam dupa ajutor,ii faceam la loc si ii aveam din nou langa mine. Dar pana la urma,daca nu scapam de vampiri,nu mai aveam la cine sa ma duc dupa ajutor. Mi-am deschis din nou aripile. Stiam ce aveam de facut. Nu o mai facusem niciodata,desi stiam cum se face. Aveam sa invoc un spirit,si apoi sa rostesc un Blestem de NeIertat.
    Mi-am indreptat privirea spre pietrele lungi din pamant,si m-am concentrat intens. In mintea mea se derula parca un film: ma vedeam cum rupeam o bariera,apucasem un om de mana,si il trageam spre mine, undeva pe pamant. Mi-am deschi ochii brusc,mai mult impresionat decat speriat, si am  zarit in fata mea un om sidefiu,prin care puteam vedea foarte bine vampirii de partea cealalta a gropii.  Nu mai aveam nimic de facut,decat sa rostec vreo cateva cuvinte.
-                   Avada Kedavra! m-am auzit strigand cat ma tineau bojocii,dupa care spiritul disparuse ca prin ceata.
O ceata apasatoare care se lasa cu putere pe umrii mei. Am inchis ochii,dupa care i-am deschis iarasi. In fata se vedea un morman de oameni unul peste altul,unii plini de sange,altii poate morti intr-o maniera suspecta. Adica, nu erau oameni,ci vampiri. Ce ar fi fast suspect daca ar fi murit doar pentru ca firul vietii lor s-a terminat?
    Asadar se terminase. Eram extenuat. Luminile felinarelor se stinsera,norii se impastiasera,facand loc lunii sa isi arate adevaratii colti… (pardon!) lumina. Totul luase sfarsit,totul era bine. Aveam sa ma odihnesc putin,dupa care aveam sa ma duc dupa ajutor in lumea normala,intr-o lume ferita de pericol… 

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!